Comunicatorii băncilor ne-au asaltat în ultima lună cu o mulţime de informaţii de presă, prin care anunţau mareţe majorări de dobândă la produsele de economisire. Şi uite aşa, rând pe rând, am aflat de la BCR, BRD, Banca Transilvania, Alpha Bank, CEC, Finansbank, OTP Bank (mai sunt cu siguranţă şi altele, însă le-am trecut pe cele de care mi-am amintit!) că dobânzile la depozite sunt mai atractive. A fost practic o invitaţie la economisire făcută românilor de mai toate instituţiile de credit. Un val de răcoare peste zilele toride. Românii se zbenguiau de mama focului pe toate plajele lumii, iar băncile încercau parcă să-i atenţioneze că un om chibzuit e acela care-şi pune de-o parte “bani albi pentru zile negre”.
Frumoasă şi înţeleaptă toată această campanie “pro-economisire”, însă incompletă şi, hazardându-mă puţin, i-aş spune şi mincinoasă. Pentru că, în fapt, băncile nu au făcut nimic spectaculos pentru a schimba atitudinea românilor faţă de economisire. Ba chiar au scăpat “frâiele” acetui tip de produs, canalizându-şi atenţie pe partea de creditare. Am avut un lung şir de ţepe financiar-bancare, unde banii fraierilor au umplut buzunarele unora şi altora. Şi astăzi mai sunt oameni care întreabă de zece ori şi solicită o grămadă de detalii, înainte de a-şi depune banii la bancă. Dacă această rană, încă deschisă, se poate cicatriza după o vreme, lucrurile nu pot fi la fel în cazul unei noi probleme ivite între timp. Această problemă derivă din costurile ascunse ale economisirii.
Pentru că, din păcate, şi aceste produse din care se presupune că tu, deponent, ar trebui să câştigi, este un mijloc eficient de creştere a profiturilor pentru bănci. Cum se traduce asta? Păi simplu: bruma de câştig pe care ţi-o conferă dobânda la depozit este “hăcuită” de mici comisioane. Dacă vrei sa depui bani la bancă, ai nevoie de deschiderea unui cont, care costă. “Întreţinerea” contului respectiv cere şi ea mici resurse. Dacă vrei să-ţi ridici banii de la bancă la maturitatea depozitului, trebuie să achiţi un comision. Dacă vrei să-i transferi într-un cont de card, achiţi un comision de transfer, iar dacă scoţi numerar de pe card eşti comisionat. Oricum ai da-o, nu scapi de comisioane. Care nu sunt la vedere. Afli de ele la momentul oportun. Atunci când trebuie să le plăteşti. Mulţi mi-au relatat faptul ca atunci când s-au dus la bancă să-şi ridice banii dintr-un depozit la termen au avut surpriza neplăcută să constate că totalul calculat de ei nu corespundea cu totalul calculat de bancă. Metode diferite de calcul! Trebuia să te gândeşti şi la profitul băncii! Matematica se aplică întotdeuna în favoarea băncii, chiar dacă este vorba de banii tăi de acasă.
M-am aprins şi am pierdut din vedere ceea ce aş fi vrut să spun încă de la început. Aştept cu interes şi nerăbdare un comunicat de presă din partea unei bănci în care să fiu anunţat că instituţia a renunţat la comisioanele de retragere numerar şi de deschidere a contului. Mai mult, că între timp nu a mai inventat nu ştiu ce comision şi, pe deasupra, că formula de calcul este simplă: banii mei depuşi plus n% dobăndă egal x sumă de ridicat. Fără minus 0,ceva comisionul y. Promit că imediat voi merge la banca respectivă pentru a-i da în grijă economiile mele. Ca să facă pui!
