… cel mai mult este faptul că a privit rece suficientele cazuri în care clienţii au fost nedreptăţiţi de către bănci. Chiar dacă avea destule argumente şi instrumente la dispoziţie pentru a întreprinde ceva, nu a mişcat nici un deget pentru a “ţine în frâu” băncile comerciale. Ultima “abatere” care-mi întăreşte punctul de vedere este reprezentată de modificările normei 10/2005 privind limitarea riscului de credit la persoanele fizice, unde se vorbeşte despre un indicator destul de sensibil, şi anume costul total al creditului. Credeai cumva că Banca Naţională foloseşte această sintagmă pentru a apăra interesele clienţilor? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci te-ai înşelat amarnic. S-a gândit la această noţiune pentru a putea limita apetitul românilor pentru credite.

De câteva zile se derulează perioada post-privatizare la BCR. Imediat cum au intrat banii in contul statului român au apărut ştiri de presă care ne informau, prin declaraţiile unor surse bancare, că sita austriacă începe să cearnă angajaţii BCR. Agonia tuturor oamenilor de la cea mai mare bancă din România a fost prelungită de amânările succesive survenite în procesul de preluare de către Erste Bank. Au fost vreo nouă luni grele pentru toată lumea… Momentul zero a sosit, iar zvonurile din presă au început să prindă contur: primii care rămân fără posturi sunt trei vicepreşedinţi, cărora, potrivit unui comunicat oficial al instituţiei de credit, “li s-au oferit poziţii alternative în cadrul băncii”, fără a preciza însă dacă aceştia le-au acceptat. Mediafax ne-a informat zilele trecute prin intermediul surselor sale bancare că, în perioada următoare, vor fi iniţiate o serie de modificări la nivelul organizării departamentelor şi al managementului. Din câte ştiu eu, perioada imediat următoare va însemna o adevărată “încercare” pentru toţi angajaţii BCR, Erste Bank plănuind o concediere masivă în rândul acestora.