Pe la mijlocul lunii septembrie scriam sub titlul “Fără apărare”, un mic comentariu în care mizam pe importanţa apariţiei unui organism care să “vegheze” la bunul mers al relaţiei dintre clienţi şi bănci:
“Sănătatea şi occidentalizarea sistemului bancar din România sunt puse la grea încercare de un mic amănunt extrem de important şi omis de factorii de decizie din domeniu. Dacă avem bănci sigure, produse doldora, o bancă centrală permanent vigilentă şi activă şi instituţii gata să sară în ajutorul băncilor (gen Asociaţia Română a Băncilor sau Biroul de Credit!!!), lipseşte cu desăvârşire un organism care să apere interesele clienţilor bancari. Cu un Oficiu pentru Protecţia Consumatorilor total pe lângă, care îşi afişează cu nonşalanţă neputinţa atunci când vine vorba de plângeri împotriva băncilor (ba chiar are tupeul să transmită aceste plângeri pe un traseu care trece pe la BNR şi se termină la banca incriminată!!!), clienţii nemulţumiţi n-au absolut nici o soluţie. N-au nici un avocat! Dacă au inspiraţia să-şi ceară dreptatea direct la Banca Naţională, lucrurile decurg la fel sau sunt trimişi la Tribunal. Inuman, incorect, nesănătos şi total neproductiv!!! Corect şi transparent ar fi ca relaţia dintre o bancă şi un client să fie arbitrată de o instituţie neutră, care să se poată erija în avocat dacă se dovedeşte că banca a calcat strâmb. Este bine ca instituţiile de credit să se teamă de ceva. Este bine ca toate acele contracte “bine-alcătuite” (!!!) de bănci să fie verificate şi, eventual, refăcute… astfel încât clientul să se poată “sprijini” pe ele în cazurile în care se simte nedreptăţit. În acest moment, clientul este la mâna băncii. Dacă ameninţă cu Tribunalul, iar banca se ştie cu musca pe căciulă (nu sunt puţine cazurile!), se încearcă muşamalizarea situaţiei prin diverse “oferte” sau “reduceri” la mica înţelegere. Acest lucru dovedeşte că se impune grabnic înfiinţarea unei instituţii neutre, care să asigure un climat sănătos în relaţia bancă-client. În primul rând este în interesul băncilor, care astfel se pot debarasa de vociferările tot mai “ascuţite” din partea unor clienţi care se consideră înşelaţi.”
De câteva zile se discută tot mai abitir despre înfiinţarea, la propunerea Asociaţiei Române a Băncilor (sîc!), a unei instituţii de arbitraj care să medieze conflictele dintre bănci şi clienţi, organism care ar urma să devină activ din partea a doua a anului viitor. “Acest arbitru nu înlocuieşte OPC, nu înlocuieşte BNR, nu înlocuieşte justiţia. Este o instituţie care poate soluţiona problema într-o fază incipientă şi să stingă cazul fără să se mai acceadă la celelalte instituţii. Este o societate pe care noi o creăm pentru client, pentru a mări transparenţa între client şi bancă. Această instituţie va fi una independentă, finanţată de comunitatea bancară”, zise preşedintele ARB, Radu Graţian Gheţea.
Probabil că ar fi multe de discutat pe această temă, mai ales în privinţa totalei incompatibilităţi dintre un astfel de organism şi comunitatea bancară. Primul gând care-mi vine în minte este că cele două asociaţii sunt hărăzite pentru a se duela, nicidecum pentru a se sprijini. Mai rămâne ca, vorba înţelepţilor din popor, să punem lupul paznic la oi. Din punctul meu de vedere, iniţiativa Asociaţiei Române a Băncilor este o atitudine imorală şi un afront la adresa clienţilor şi potenţialilor clienţi ai băncilor din România. Bancherii mioritici dau dovadă de obrăznicie şi lipsă de respect pentru cei care le înfloresc afacerile. Aştept şi părerile voastre…
