Românii sunt debusolaţi: nu ştiu dacă trebuie să se bucure sau nu pentru faptul că Banca Naţională nu va mai impune băncilor comerciale obligativitatea avansului de 25 la sută la creditele pentru locuinţă. Eu cred că ar trebui să sară în sus de bucurie! Să mă explic…

Cunosc două familii în cercul de prieteni care, după ce s-au căsătorit, s-au zbătut vreo doi ani ca peştele pe uscat pentru a strânge avansul la casă. Şi-ar fi permis în orice clipă să acceseze un credit pentru locuinţă respectând cerinţele BNR privind limita de îndatorare, însă avansul obligatoriu de 25% i-a ţinut pe loc. Aşa că, doi ani s-au chinuit să strângă acel blestemat avans, locuind în perioada respectivă cu părinţii. Ferice însă de cei care au avut unde sta, pentru că alţii s-au chinuit de două ori: să strângă avansul şi să plătească chirie. Şi, bineîneţeles, agonia s-a prelungit mai mult de doi ani. Trebuie să admitem că e groaznic să “scapi” lunar din mână câteva sute de lei (vechi) pentru chirie, ştiind că aceşti bani ar fi acoperit foarte bine dacă nu toată rata la casă, măcar o parte din aceasta.

Prin tot acest calvar au trecut numeroase familii, pentru care avansul stătea în calea împlinirii. Şi chiar dacă băncile au încercat varianta creditului de nevoi pentru a suplini contribuţia de 25 la sută a potenţialului client la împrumutul pentru locuinţă, lucrurile nu erau rezolvate în totalitate pentru toată lumea. Din două motive: creditul de nevoi este mai scump şi banca solicită garanţii (ipotecă pe imobil) dacă suma împrumutată depăşeste, de la caz la caz, 10.000 - 15.000 euro.

Deci, în mod evident, există argumente pentru satisfacţia eliminării unui obstacol din calea celor care aleg sa-şi cumpere o casă apelând la un credit ipotecar. O spune şi un sondaj de opinie, realizat toamna trecută de www.bankingnews.ro, potrivit căruia 21% dintre cei care au votat (835 de persoane) spuneau ca nu pot lua un împrumut pentru locuinţă deoarece nu deţin suma necesară avansului. O recunosc şi bancherii… Redau o declaraţie a domnului Dan Grigoriu, Director Mortgage Lending Business Unit Bancpost: “În mod evident lipsa aportului propriu face mai interesant un produs de creditare. E un lucru pe care (dacă era nevoie) l-au subliniat mai toţi respondenţii în focus grupurile pe care le organizăm periodic pentru produsele de creditare ipotecară. Deci despre avans (sau lipsa lui)… numai de bine”… În consecinţă, să ne bucurăm pentru că-i de bine!

Preşedintele CEC, Eugen Rădulescu, ne-a dezvăluit zilele acestea o ştire bombă: Bătrâna Doamnă a sistemului bancar românesc va lansa două produse de vârf în 2007: serviciul de internet banking şi cardurile cu cip. Probabil că domnul Rădulescu a vorbit despre aceste produse vedetă ale banking-ului mondial pentru a crea o nouă imagine instituţiei de credit.

Cu siguranţă, o Românie europeană are nevoie de o bancă modernă. Însă CEC are nevoie de altceva pe lângă internet banking şi carduri cu cip pentru a fi o bancă modernă. Deocamdată, trebuie s-o recunoaştem: CEC este un aprozar! Pentru a fi “bancă” are nevoie de identitatea unei bănci. Nu-i este suficientă specificaţia “Banca fondată la 1864″ şi un trecut respectabil.

Cu o floare nu se face primăvara. Pentru a fi şi “modernă” îi mai trebuie multe (… dar adevărate!) agenţii bancare, puţini (… dar profesionişti!) salariaţi, multe (… dar diversificate!) produse şi servicii bancare şi puţini (… dar de calitate!) clienţi. Nu pot spune că preşedintele CEC “nu vede copacii din cauza pădurii“.

Pentru că domnia sa nu a uitat să menţioneze că în acest an instituţia de credit va pune accent pe pregătirea personalului şi pe modernizarea unităţilor, prin îmbunătăţirea securităţii, aspectului şi a servirii clientelei. Nimic rău în această declaraţie, dacă ea nu ar fi fost urmată de anunţul glorios că CEC-ul va lansa serviciul de internet banking şi cardurile cu cip. Un celebru poet american (Henry Wadsworth Longfellow) spunea că “majoritatea oamenilor ar avea succes în lucruri mărunte, dacă n-ar fi chinuiţi de mari ambiţii“.

Aşa că mi-e teamă că “cine fuge după doi iepuri, nu prinde niciunul“. Nu pot să închei decât folosind o idee a unui scriitor în mare vogă (Paulo Coelho): “Dacă accepţi posibilităţile tale din prezent, nu e nici o îndoială că vei fi mai bun în viitor. Înfruntă drumul tău cu curaj şi nu-ţi fie teamă de criticile altora.“.