Gândită iniţial ca un instrument important prin care băncile sunt forţate să-şi “afişeze” transparenţa în privinţa costurilor percepute pentru creditele de consum, dobânda anuală efectivă (DAE) nu a reuşit decât să accentueze starea de confuzie pe segmentul de piaţă care a adus în ultimii ani câştiguri grase instituţiilor financiare. Formula de calcul a DAE, care a zăpăcit până şi bancherii, nu constituie un element de echilibru şi o adevărată busolă pentru clienţii băncilor.
Nu poţi trata cu seriozitate un lucru pe care băncile nu l-au adoptat cu seriozitate. Mărturie pentru această afirmaţie stă informaţia potrivit căreia Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a constatat încălcări grave în privinţa regimului juridic al contractelor de credit pentru consum destinate persoanelor fizice, în urma unor controale efectuate în luna decembrie 2006. La peste jumătate dintre operatorii economici verificaţi (mai precis 54,26% din 164 de instituţii controlate), reprezentanţii ANPC au găsit nereguli de la legislaţia în vigoare (Legea nr. 289/2004, poreclită şi “Legea DAE”). Inspectorii au descoperit că instituţiile de credit au defecte majore atunci când vine vorba despre respectarea modului de calcul al dobânzii anuale efective, a normelor privind publicitatea, informarea consumatorilor şi alcătuirea contractelor.
Consider că dobânda anuală efectivă ar putea fi utilă cu adevărat clienţilor numai în cazul în care ar fi informaţi cu privire la implicaţiile acestui indicator, la modul de calcul şi la alte aspecte ce ţin de aplicabilitatea lui. Atâta timp cât bancherii măsoară acest indicator cum le vine mai bine, clienţii nu pot identifica cea mai bună ofertă, “cântărind” produsele de finanţare cu dobânda anuală efectivă.
