Puţine produse bancare au forţa de a se descurca în piaţă pe cont propriu. Să se vândă fără susţinerea directă a instituţiei bancare. De obicei, băncile mizează pe brand-ul corporaţiei atunci când vând. O situaţie diferită faţă de practica de zi cu zi o constituie GigaCreditul de la Bancpost. Împrumutul pentru locuinţă, promovat sub acest nume, este în fapt un produs care în ultimii doi ani a avut un succes nebun în rândul consumatorilor, bazându-se prioritar pe caracteristicile sale (sumele împrumutate mari şi promoţii ale costurilor) şi mai puţin pe Bancpost. Creşterile impresionante l-au propulsat printre creditele ipotecare de top din România.

Am trei rude care pe parcursul anului trecut au reuşit să-şi cumpere locuinţe apelând la Bancpost. Fiecare a luat decizia separat. I-am întrebat pe fiecare în parte de ce au ales Bancpost. “Îmi dădeau cei mai mulţi bani”, a fost răspunsul pe care l-am primit de la toţi. Întreaga povestioară, chiar dacă sună ca un banc despre culmea coincidenţei, este o certificare pentru două lucruri: creditul de la Bancpost se vinde bine, iar numele GigaCredit i se potriveşte cel mai bine.

Faptul că GigaCredit începe să devină, încet dar sigur, un produs instituţie o arată şi decizia Bancpost de a crea un site special pentru împrumutul său vedetă: www.gigacredit.ro. Impresia mea este că Bancpost se dă la o parte, lăsându-l pe GigaCredit să facă show-ul.

Dimineaţa devreme, undeva de pe la 7.00, mulţi tineri (în cazul nostru, bancheri de profesie!) pornesc spre servici. O mare de maşini, îngrămădită pe bulevardele Bucureştiului, se risipeşte în preajma sediilor impunătoare ale băncilor. De la 8.00 începe programul de lucru. Este o certitudine. Ora la care vor pleca spre casă nu o ştiu niciodată. Pierduţi în activităţile de zi cu zi, ei nu mai au noţiunea timpului. Măsoară timpul doar pentru a-şi încropi agenda zilnică.

Departe de sentimente, departe de fiori şi fără cultul familiei, aceşti oameni se rup total de societate. Trăiesc maşinal, contopiţi în ambiţiile corporaţiei. Respiră victoriile instituţiilor de credit repurtate în faţa concurenţei. Gustă fiecare reuşită profesională. Dacă îi priveşti cu atenţie, vei observa însă golul din interior.

Cunosc numeroşi asemenea oameni, care mor în ei. Putrezesc pe interior, răpuşi de demenţa împlinirii profesionale şi sufocaţi de lipsa de sensibilitate. Raluca Stroescu a murit fizic, epuizată de programul de muncă titanic. Moartea tinerei aduce în prim-plan sufletele rătăcite ale tuturor celor care fac parte din aşa-numita generaţie “baby boomer” a României. Tineri care şi-au inundat viaţa cu acele culturi corporatiste, adoptate şi pe meleagurile mioritice!

În rarele şi crudele momente de conştientizare a realităţii, oamenii aceştia îşi doresc sincer să răbufnească. Să fie alături de cei dragi. Să-şi asculte copii. Să plângă îmbrăţişaţi de iubirile lor. Să se afunde în pasiune. Să hoinărească pe cărări neştiute. Să uite de timp într-o biserică. Să facă ceva cu rol fără să joace un rol.