Uneori mă lupt cu ipostaza de poet ratat, scriid texte aproximativ literare încărcate de trăiri mai mult sau mai puţin imaginare. Am scris cândva o poezioară, care poate vorbi mai bine despre actualitatea românească, în care Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu îşi dispută rolul de “cea mai…”.

Ştiu că tu vei fi cea

care-mi va şopti suav

ca petalele de trandafir

au gust amar de roşu aprins!

Cei doi trandafiri de la Moldova au interpretat aseară, pe două posturi tv, o partitură pur românească: ţaţofonia. Gâdilate la orgoliu şi muncite de depresiile pre şi postnatale, cele două doamne Bănică şi-au ridicat poalele în cap în văzul lumii. Motivul scandalului nu am reuşit să-l dibuiesc, chiar dacă ştiam că tema principală a discuţiilor aprinse o constituie campania umanitară declanşată de Mihaela Rădulescu, cu scopul de a strânge banii necesari micuţei Teodora bolnavă de cancer. În tot acest show grotesc am avut parte şi de momente hilare date de replicile acide pe care doamnele mai sus menţionate le concepeau ascultându-se şi privindu-se în direct, una la Antena 3, cealaltă la Realitatea TV.

Sunt ferm convins că mulţi oameni cunosc zbuciumul şi durerea înfiorătoare pe care o simt părinţii atunci când copilul lor suferă de o banală boală. Tocmai de aceea nu vreau să-mi imaginez ceea ce simt acum părinţii Teodorei, însă vreau neapărat ca cei doi oameni să nu se confrunte şi cu greaţa provocată de războiul orgoliului purtat de divele meleagurilor mioritice.

Cred că în cazul de faţă cel mai nimerit sfat pentru Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin îl poate da o pildă creştină care face referire în mod direct la legătura dintre faptă şi vorbă, ipocrizia şi orgoliul inutil al principialului şi la sintagma “din greşeală învăţăm”.

Mâini curate

Un om, care se considera fără de păcat, la Judecata de Apoi, i-a spus Creatorului:

–Doamne, am păzit legea ta, n-am făcut nici-un rău, nici-o nedreptate. Priveşte mâinile mele, sunt curate!
–Fără îndoială că sunt curate, dar sunt şi goale!

Această poveste este spusă de preoţi principialului orgolios, oamenilor vorbelor, celor ce nu ştiu să dăruie si cui nu înţelege că din greşeală învăţăm.

Puţini oameni au puterea să recunoască atunci când greşesc… Şi mai puţini sunt însă capabili să-şi ceară iertare. Umiliţi în ultimul meci de Arsenal Londra cu 7 la 0, fotbaliştii de la Slavia Praga au găsit de cuviinţă să cadă în genunchi în faţa propriilor suporteri, cerându-le iertare. Iată o poză ca un reportaj… O adevărată lecţie de viaţă!

Sursa: www.onlinesport.ro