Este ziua unui prieten. Cumperi un cadou frumos, mai exact o statueta! Eşti sigur că surpriza ta îl va încânta, mai ales că ştii că este un colecţionar de asemenea obiecte. Prietenul desface cadoul. Când observă ceea ce a primit citeşti pe chipul lui bucurie. Deodată, brusc, situaţia se schimbă. O umbră de dezamăgire îşi face apariţia, dincolo de un zâmbet protocolar. Te uiţi şi tu înspre statueta. Nu înţelegi nimic până în momentul în care observi grozăvia: statueta este ciobită într-un colţ. Inevitabil, începi să-ţi pui întrebarea dacă ai cumpărat aşa cadoul sau l-ai accidentat între timp. Aproape că eşti sigur de prima variantă. N-ai reuşit să vezi acest amănunt la magazin. Te simţi vinovat faţă de prieten şi realizezi că intenţia ta bună s-a transformat într-o dezamăgire pentru cel pe care ai vrut să-l răsfeţi. Şi totul pentru că ai omis câteva amănunte.

Cred că acelaşi sentiment îi încearcă şi pe reprezentanţii Millennium Bank, care au pregătit un cadou inedit pentru români, cu ocazia intrării pe piaţa bancară autohtonă: un senzaţional şi gigantic Brad de Crăciun. Îmbrăcat în milioane de beculeţe, bradul este cu adevărat fabulos. Am fost şi eu, alături de baieţelul meu, unul dintre sutele de mii de români beneficiari ai acestui cadou marca Millennium Bank în ziua de 1 decembrie. Chiar dacă m-am minunat de impresionantul foc de artificii şi de măreţia bradului, nu pot să omit şi gustul amar lăsat de înghesuiala cruntă, de organizarea dezastruoasă şi de nervii puşi la grea încercare de evenimentele ce au precedat şi urmat celor câteva minute de euforie. A fost cumplit! Şi înainte şi după brad! Inevitabil, am dat vina pe Millennium Bank, pe autorităţile locale, pe poliţie şi pe toată lumea care s-a  bulucit la Unirii “ca la urs”. După ce m-am calmat, am încercat să extrag din context partea pozitivă a lucrurilor. Când m-am dezmeticit şi aproape că uitasem disconfortul celor câtorva minute magice, au venit ca un tăvălug ştirile despre povestea din Piaţa Unirii. Informaţiile despre bradul Millennium au invadat opinia publică… Ziarele, televiziunile, radiourile, publicaţiile on-line şi blogurile au oferit publicului imagini, înregistrari video şi audio, relatări şi comentarii de la bradul Millennium.

Latura negativă a fost subiectul principal. Senzaţionalul  dintr-o ştire de presă nu este reprezentat de momentele emoţionante trăite la intensitate maximă de copiii martori ai aprinderii luminiţelor bradului Millennium, ci este reprezentat de cei 45 de copii rătăciţi de părinţii lor în marea de oameni masată în Piaţa Unirii. Senzaţionalul dintr-o ştire de presă nu este cifra impresionantă (100.000 de români) comunicată de oficialii Millennium ca pe un obiectiv îndeplinit, ci este busculada creată la acest eveniment. Şi pe bună dreptate. Mai ales în condiţiile în care lucrurile rele s-au întâmplat din cauza proastei organizări. Spun asta fără a şti cine şi-a asumat efectiv rolul de organizator (Millennium Bank, Primăria Capitalei sau ambele instituţii). Nu poţi face reclamă agresivă pentru un asemenea moment, magnet pentru marea masă a populaţiei, fără să nu te gândeşti şi la faptul că cei care vor da curs invitaţiei s-ar putea să nu încapă în Piaţa Unirii. E ca şi cum ai invita la ziua ta toţi colegii de servici de la o firmă cu o sută de angajaţi, chiar dacă tu ai închiriat o masă pentru zece persoane la un restaurant.

Cred că suferinţa şi tevatura bradului Millennium din 2007 s-a transformat într-o lecţie învăţată pentru reprezentanţii băncii portugheze în cazul în care vor dori să le ofere românilor acelaşi cadou şi anul viitor. Sunt convins că atunci vor analiza cu atenţie statueta încă de la magazin.